CELULITA

CE ESTE CELULITA?

în deceniul al şaptelea al secolului nostru, doi medici germani, Nürnberger şi Müller, au studiat structura pielii umane şi ţesuturile subcutanate, având drept principal scop să clarifice natura celulitei.

Ei au realizat două studii extrem de aprofundate, care au furnizat date preţioase privind procesul de formare a celulitei şi care stau la baza primelor tratamente eficace aplicate în acest domeniu.

Faptul că 90 până la 98% din cazurile de celulita se produc la femei sugerează că ea se formează în acele straturi subcutanate de grăsime care sunt specifice sexului feminin.

în cercetările lor deosebit de aprofundate, doctorii Nürnberger şi Müller au descoperit că, la femei, stratul superior al ţesutului subcutanat este alcătuit din alveole cu celule de grăsime verticală, care sunt despărţite între ele prin «ziduri» verticale de ţesut conjunctiv.

Partea superioară a acestor celule verticale alcătuieşte o cupolă prea puţin rezistentă, gata să cedeze presiunii exercitate fie de excesul în greutate, fie de retenţia de apă, fie de viaţa sedentară. Ceea ce sfârşeşte prin a provoca ruptura papilelor adipoase, care vin să se aglomereze exact sub piele.

Combinaţia dintre alveolele verticale şi ciorchinii de papile adipoase este tocmai ceea ce provoacă acea schimbare a aspectului pielii, pe care noi o numim « celulita ».

 CE ANUME PROVOACĂ CELULITA?

 Dintr-un studiu efectuat de către doctorii Sherwitz şi Falco, la sfârşitul deceniului al şaptelea, reiese că una dintre cauzele « cojii de portocală » o constituie retenţia de apă din ţesuturile adipoase.

Cercetătorii au observat că fibrele conjunctive ale straturilor superioare ale pielii sunt năpădite de lichid, ceea ce duce la mărirea în volum a celulelor adipoase.în afară de faptul că retenţia de lichid produce o umflare vizibilă a coapselor, şoldurilor şi abdomenului, toxinele conţinute de lichidul respectiv atacă foarte importantele fibre de colagen şi de elastină care-i asigură pielii aspectul neted şi ferm.

Observaţiile lui Nürnberger şi Müller insistă pe formarea « cojii de portocală »în condiţiile diminuării evidente a numărului de fibre de elastină.Pe măsură ce organismul îmbătrâneşte, aceste fibre, precum şi cele de colagen, se întăresc şi-şi pierd flexibilitatea.Pierderea aspectului ferm al pielii poate fi accelerată şi intensificată de umflarea celulelor adipoase, de acumularea de lichide şi toxine, de proasta circulaţie a sângelui. în aceste condiţii, stratul superior de ţesut se subţiază şi acelaşi lucru se întâmplă şi cu ţesuturile conjunctive aflate între alveolele celulelor adipoase verticale. Aceasta crează terenul favorabil pentru o dezvoltare rapidă a celulitei; iată motivul pentru care cazurile de celulita sunt mult mai frecvente la femeile de peste 40 de ani, cu tulburări circulatorii.Deşi adevărata cauză directă a celulitei o constituie degradarea fibrelor conjunctive, cauza esenţială a acestei degradări rezidă probabil într-o circulaţie sanguină deficitară.

Dacă retenţia de apă şi acumularea de toxine joacă fără îndoială un rol major în apariţia şi dezvoltarea celulitei, totuşi terenul propice îl constituie proasta circulaţie a sângelui.

Diminuarea fluxului sanguin într-un anume sector - fie că se datorează lipsei de exerciţiu fizic, poziţiei aşezate prea îndelungi, obstruării arterelor sau unor proaste obiceiuri alimentare - poate avea consecinţe dezastruoase şi conduce la apariţia celulitei.

Specialiştii consideră că celulita se instalează în general în acele sectoare unde circulaţia sângelui e proastă, iar odată instalată, ea face ca să încetinească tot mai tare circulaţia .Nu se poate spune cât de mari sunt relele pricinuite de diminuarea aportului sanguin în fragilele ţesuturi conjunctive.

Dacă circulaţia este blocată, se acumulează toxinele care se învechesc şi care deteriorează fibrele conjunctive.

Pe de altă parte, elementele esenţiale reconstituirii celulelor, cum ar fi vitamina E, acizii graşi, seleniul şi vitamina C, se află în imposibilitatea de a-şi îndeplini funcţia reparatorie.Rezultatul: o piele flască şi zgrunţuroasă, care se poate vedea chiar şi la unele femei subţiri şi sănătoase.

REMEDIILE CE POT FI UTILIZATE ÎMPOTRIVA CELULITEI

 Pentru eliminarea celulitei, esenţială este restabilirea unei circulaţii a sângelui normală, sănătoasă şi activă, către zonele lezate. Exerciţiile aerobice, mersul pe jos, dansul, săritul cu coarda - constituie o modalitate excelentă de stimulare a circulaţiei în întregul corp şi pot juca un rol preponderent în eliminarea celulitei.

Totuşi, ţesuturile afectate de celulita sunt atât de compacte, iar circulaţia se face atât de greu în aceste zone, încât numai exerciţiul fizic este arareori suficient pentru a restabili o circulaţie normală.

Cel mai bun mijloc de restabilire a unei circulaţii active în zonele afectate de celulita este, după câte ştiu eu, absorbirea unor doze mari de niacină (vitamină din complexul B).

Niacina, sub formă de acid nicotinic, are proprietatea recunoscută de a destinde vasele de sânge din tot corpul. Ea este deosebit de eficace pentru lărgirea vaselor mici şi a capilarelor ce se află mai la suprafaţa pielii, chiar în zonele la care se ajunge mai greu, din cauza consecinţelor celulitei.

Absorbirea unei cantităţi complementare de niacină produce senzaţia uşor perceptibilă şi mult dorită a unui aflux de sânge activ şi eficace către capilarele din zonele afectate de celulita. Ea revigorează celulele din aceste sectoare, permiţându-le să-şi fortifice fibrele de colagen şi de elastină şi să se debaraseze de excesele de lichid care au provocat celulita.

Iată motivul pentru care cele mai spectaculoase rezultate în combaterea celulitei se obţin cu niacină.

Un alt mijloc recomandat în vederea stimulării circulaţiei şi ameliorării texturii şi a tonusului zonelor atinse de celulita o constituie masajul energic.

Masajele efectuate cu un burete vegetal sau cu o mănuşă aspră au aproximativ acelaşi efect de stimulare a circulaţiei la suprafaţa pielii, totuşi precizăm că într-o măsură mai mică decât niacină.

Aplicând un tratament combinat, niacină şi masaje, putem stopa formarea celulitei şi ameliora sănătatea ţesuturilor conjunctive.

Masajele efectuate cu creme speciale pe bază de plante, precum şi folosirea împachetărilor, pot deasemenea, să conducă la rezultate pozitive şi de durată, la o regresare rapidă a celulitei.

Aceste creme speciale conţin vitamine, substanţe minerale, săruri şi plante, care favorizează eliminarea. Aplicate pe piele şi pătrunzând ţesuturile afectate de celulita, ele drenează literalmente excesul de apă şi celulele moarte, deşeurile organice.

Deşi se recomandă folosirea zilnică şi a unor diuretice, în lupta cu celulita, împachetările şi tratamentele pe bază de căldură dau rezultate foarte vizibile şi rapide pentru şolduri, coapse şi talie îngroşată, contribuind la prevenirea deteriorării ţesuturilor conjunctive.

De fapt, în ţările europene, unde au şi luat naştere tehnicile de împachetare a zonelor afectate de celulita cu produse pe bază de plante, rezultatele sunt

atât de spectaculoase, încât astăzi sute de institute specializate în tratamentul celulitei aplică această metodă. Ea este în curs de răspândire şi în alte ţări, în institutele de cosmetică sau în tratamentele făcute la domiciliu.

Pe lângă combinaţia dintre tratamentul intern şi cel extern pentru stimularea circulaţiei în zonele afectate de celulita, un element complementar important îl constituie eliminarea toxinelor şi a fluidelor care provoacă buhăiala.

Există un anumit număr de diuretice bine cunoscute, pe bază de plante şi de minerale; potasiul este extrem de eficace.

Aceste substanţe naturale sunt adesea preferabile diureticelor farmaceutice, mai puternice, dar mai perturbatoare, căci ele acţionează în deplină armonie cu procesele naturale din organismul dumneavoastră, având drept scop evacuarea fluidelor şi a deşeurilor care se acumulează şi formează aglomerările de celulita.

Este de maximă importanţă ca aceste diuretice naturale să poată acţiona în timpul somnului, când lipsa de mişcare agravează riscul de proastă circulaţie şi de retenţie de lichide.

Excesul de estrogeni, hormoni feminini, este adesea cauza unor procese cronice de reţinere a apei şi, eventual, cauza celulitei. Regularizarea secreţiei de estrogeni poate fi un element major în stăpânirea celulitei, iar vitamina B₆ este una din cele mai indicate substanţe în vederea eliminării excesului de apă şi a dispariţiei buhăielii pe care o provoacă.

Cercetările au dovedit că vitamina B₆ distruge excesul de estrogeni din ficat. De fapt, B₆ acţionează adesea ca un diuretic natural, eliminând apa şi reducând buhăiala. Mai mult, vitamina B₆ reglează procesul de eliminare a apei din organismul dumneavoastră, menţinând echilibrul dintre potasiu şi sodiu.

Faptul este deosebit de important pentru a împiedica iritarea şi distrugerea fibrelor conjunctive din piele prin acumularea de toxine.

  

PUTEM SĂ SCĂPĂM DE CELULITA

 Deşi chiar şi azi majoritatea doctorilor consideră celulita ca fiind o simplă acumulare de grăsime, părerile încep să se schimbe. Dată fiind contribuţia unor studii aprofundate şi indiscutabile, medicii încep să-şi dea seama că celulita este, într-adevăr, o formă foarte specială de acumulare de grăsimi.

         Ei încep deci să admită şi să recomande unele metode sănătoase şi naturale de luptă împotriva celei mai frustrante dintre toate problemele pe care le ridică preocuparea pentru menţinerea siluetei.           .Planurile de tratament cuprind nu numai exerciţiul fizic şi supravegherea greutăţii, dar şi folosirea unor substanţe specifice, cum ar fi niacina, în vederea restabilirii circulaţiei, sau a unor plante ce facilitează eliminarea deşeurilor organice acumulate în ţesuturile conjunctive, precum şi folosirea împachetărilor şi a masajelor, care se dovedesc a fi foarte eficace în ce priveşte controlul şi eliminarea celulitei.                           Dar, deşi din ce în ce mai mulţi medici învaţă cum să le vină în ajutor femeilor ce doresc sincer să se debaraseze de celulita, trebuie precizat că partea cea mai importantă a tratamentului nu depinde decât de ele.Orice femeie care vrea cu-adevărat să facă să dispară acele plăci inestetice ce formează « coaja de portocală » trebuie să respecte regulile de sănătate expuse în această carte. Dacă o va face, atunci credeţi-mă că îşi va lua pentru totdeauna adio de la celulita!

MIRACULOSUL GINSENG

Ginsengul este planta medicinală numărul unu din China. Apreciat ca remediu şi ca "elixir al tinereţii", în Extremul Orient este cunoscut şi ca regenerator al potentei sexuale. în China este folosit de mii de ani, pentru recuperarea virilităţii. Dacă dăm crezare textelor din Extremul Orient, el permite bărbaţilor în vârstă, care îl folosesc cu regularitate, să-şi satisfacă dorinţele sexuale ca şi în tinereţe.

Dr. S.N. Chernych, din San Francisco, era convins de realitatea proprietăţilor acestei rădăcini antice. "Vindecătorii" orientali, spunea el, reuşesc să vindece impotenţa cu ginseng, deşi această tulburare este una dintre cele mai greu de vindecat. Eu pot depune propria mea mărturie în privinţa vindecării realizate de orientali, acolo unde nici eu şi nici mulţi alţi medici nu au reuşit".

Chinezii afirmă că ginsengul nu excită glandele sexuale în mod "artificial", ci le restabileşte funcţionarea normală.

Ginsengul fortifică glandele endocrine

Calitatea ginsengului, ca fortifiant al glandelor sexuale, a fost confirmată de cercetătorii ruşi care au studiat această plantă orientală ani şi ani. Ei au evidenţiat efectul său benefic asupra glandelor endocrine. Lucrările arată că ginsengul nu duce la epuizarea prematură a organismului, pentru că, în cazul său, nu eşte deloc vorba de un stimulent puternic. Comunicările cercetătorilor ruşi concordă cu tradiţia chineză, afirmând că ginsengul acţionează în folosul sănătăţii, favorizând procesele fiziologice.

NOTĂ: Lucrările ruşilor se referă la speciile cunoscute în botanică sub numele de Panax shinseng şi nu la varietatea americană denumită Panax quinquefolium. Specia chinezească este importată din Coreea.

Modul de întrebuinţare a ginsengului

"Miracolul" ginsengului nu este instantaneu. Toţi cei care l-au luat regulat, o perioadă de timp, declară că efectul său fortifiant asupra sistemului de reproducere este lent şi progresiv.

Ginsengul poate fi cumpărat sub formă de pulbere sau de comprimate. Pulberea poate fi utilizată ca ceai sau adăugată în sucuri de legume. Unii preferă, asemeni chinezilor, să mestece, în fiecare zi, o bucăţică de rădăcină.

 

SEMINŢELE DE SUSAN - IZVOARE DE FORŢĂ SEXUALĂ

în basmele orientale, propoziţia "Sesam, deschide-te", avea puterea magică de a înlesni dobândirea unor comori. Poate că a fost ales cuvântul "sesam", deoarece oamenii îşi dădeau seama că micuţa sămânţă de susan cuprindea elemente nutriţionale de o excepţională valoare pentru sănătate. Mărturii scrise arată că seminţele de susan erau cunoscute ca un aliment cu proprietăţi remarcabile. Un exemplu deosebit de grăitor, relatat de istoricul grec Herodot, le atribuie meritul de a fi împiedicat castrarea a 300 de tineri, trimişi cu forţa la Ayattes, pentru a deveni eunuci.

In timpul călătoriei, gărzile s-au oprit la Samos. Aflând ce soartă le fusese hărăzită băieţilor, locuitorii i-au adăpostit în templul Dianei. Furioşi, paznicii corintieni nu le-au mai dat de mâncare, sperând că foamea îi va face pe tineri să se predea. Dar locuitorii Samosului au organizat repede nişte ceremonii care impuneau ca toţi membrii corului să stea în jurul templului, ţinând prăjituri cu susan în mână, pentru ca băieţii să le poată lua. Serbările au fost prelungite atât de mult, încât gărzile au renunţat şi au plecat din oraş.

Preţioasele seminţe ale anticilor

Susanul era una dintre principalele plante cultivate în minunatele grădini suspendate ale Babilonului. De-a lungul întregii istorii a oraşului, această sămânţă a fost foarte apreciată, iar producţia sa se bucura de toată atenţia regelui. Transporturile de seminţe, trimise personalităţilor din ţările învecinate, erau escortate de cele mai de încredere gărzi. Seminţele făceau şi obiectul unor contracte. O tăbliţă antică menţionează un împrumut în bani şi în seminţe de susan. O alta citează o alocaţie de hrană, băutură şi seminţe de susan pentru un bărbat şi familia sa.

Babilonienilor le plăcea gustul susanului, asemănător cu al alunelor, şi foloseau seminţele pentru a prepara prăjituri, dulciuri, alcool şi vin. Femeile amestecau seminţele cu miere şi mâncau aceste dulciuri, pentru a-şi stimula glandele sexuale.

Seminţele de susan erau apreciate de învăţaţi ca aliment şi ca sursă de substanţe pentru prepararea parfum uri lor. După Herodot, acesta era singurul ulei folosit de babilonieni, aroma şi proprietăţile sale calmante recomandându-1 ca uleiul ideal pentru piele.

Identificarea proprietăţilor dulciurilor cu susan

Doamna Dr. Formica, din Old Bridge (New Jersey), face cunoscut că a tratat cu succes numeroase cazuri ale aşa-numitului "sindrom al femeii măritate", o stare de oboseală şi de plictiseală faţă de muncă şi de raporturile sexuale, însoţite adesea de nervozitate, insomnie, dureri de cap şi de spate.

Medicamentul prescris de dr. Formica este compus din sărurile de potasiu şi de magneziu ale acidului aspartic. Analiza dulciurilor pe bază de seminţe de susan şi de miere, consumate de femeile babiloniene, arată că mierea este bogată în acid aspartic şi că seminţele de susan sunt o excelentă sursă de potasiu şi de magneziu. Asociate, acestea constituie o bogată sursă de săruri de potasiu şi de magneziu ale acidului aspartic - exact ceea ce a recomandat doctorul!

Proprietăţi benefice pentru activitatea sexuală

Dr. Formica arată că a obţinut rezultate pozitive la 87% dintre pacientele sale, după 4-6 săptămâni de tratament cu acest medicament. Schimbarea, spune ea, este remarcabilă. Femeile devin vesele, vioaie şi mai active, din punct de vedere sexual. Ele declară că sunt mai odihnite dimineaţa, la sculare, decât înainte. Soţii îşi exprimă recunoştinţa faţă de dr. Formica, pentru această ameliorare fizică şi emoţională a soţiilor lor.

Dr. Formica explică faptul că acest tratament nu este adecvat în toate cazurile, oboseala cronică putând fi un simptom de boală sau având origini psihologice. în schimb, "sindromul femeii de interior" nu este o stare maladivă, ci, uneori, o stare de carenţă, care face dificilă, dacă nu imposibilă, condiţia fizică optimă. în aceste cazuri, medicamentul este minunat de eficace.

Pregătiţi-vă singuri dulciurile afrodisiace

Vă puteţi pregăti singuri dulciuri de susan cu miere, care vă vor garanta un bogat aport de săruri aspartice de potasiu şi magneziu. Veţi beneficia, în plus, de provizii ample de vitamina E - numită vitamina fertilităţii - ca şi de alte elemente nutritive: calciu, fosfor, acizi graşi nesaturaţi (vitamina F) şi lecitină, atât de indispensabile unei bune stări de sănătate. Dar asta nu e totul. Seminţele de susan conţin şi proteine, cu 50% mai mult decât se află în carne. Dr. Leathem, de la Rutgers University arată că hipofiza secretă un hormon compus în special din proteină şi că aceste elemente nutritive sunt indispensabile dezvoltării sale. Hormonul hipofizar este un factor cheie pentru buna funcţionare a glandelor sexuale.

Dulciuri cu susan

Puneţi o cană de seminţe de susan zdrobite într-o salatieră. Turnaţi treptat puţină miere şi amestecaţi. Dacă vreţi să adăugaţi o aromă, puneţi vanilie, unt de arahide sau altceva. Formaţi nişte grămăjoare, aşezaţi-le pe un platou şi băgaţi-le în frigider.

Altă reţetă pentru sporirea vitalităţii: amestecaţi într-o salatieră mare două căni de seminţe de susan zdrobite, cu 1/4 cană de ulei de susan. Adăugaţi două linguri de miere şi o picătură de esenţă de vanilie. Amestecaţi cu mixerul până când compoziţia devine omogenă. Apoi, adăugaţi curmale tocate mărunt. Formaţi tablete mici şi băgaţi-le în frigider.

Delicioase şi uşor de folosit

Vă puteţi îmbogăţi alimentaţia în multe feluri, mulţumită acestormici şi puternice seminţe. De exemplu, cu tahini, un sos gros, din seminţe de susan. îl veţi găsi în magazinele de produse dietetice:nu i s-a adăugat şi nu i s-a scos nimic şi nici nu a fost rafinat. Este un aliment remarcabil, uşor de asimilat, trecând în sânge, sub formă de energie, în mai puţin de 30 de minute. El înlocuieşte cu succes untul şi smântână, al căror consum este bine să fie limitat. Amestecaţi tahini cu miere, nuci sau curmale măcinate şi veţi obţine un desert delicios, precum şi o sursă de energie disponibilă în mod rapid. Puteţi să stropiţi cu el cartofii, iaurtul, legumele, fructele, pâinea prăjită, salata sau să-l folosiţi ca sos la peşte sau la ouă.

Halvaua este un alt produs excelent, pe bază de seminţe de susan (inclusiv ulei) şi de miere, parfumat cu vanilie, marmorat, combinat cu ciocolată etc. Există halva de calitate inferioară, cu un mare conţinut de zahăr rafinat sau de sirop de porumb. Verificaţi bine care sunt ingredientele, înainte de a o cumpăra.

Seminţele de susan, în sine, pot fi utilizate în diverse riioduri. De exemplu, puteţi pune pe masă o cupă de seminţe proaspăt măcinate, pentru a presăra cu ele alimentele, după cum doriţi. Sunt delicioase în salată verde sau mixtă, în ciorbe şi aproape în toate mâncărurile, înmuiaţi felii de banană în iaurt şi, apoi, în seminţele măcinate. încercaţi-le, în locul pesmetului, la prăjituri uscate şi deserturi. Savoarea unică a susanului se combină armonios cu toate mâncărurile. II găsiţi în magazinele de produse dietetice.